Sunt ok.
Am ajuns intr-un punct in care invat sa ma astept la orice, sa nu iau nimic de-a gata si sa iubesc orice moment.
Invat ca desi poti pune tot sufletul in munca, exista mereu oameni care isi vor vedea interesul lor si atat.
Invat sa pretuiesc tot ce am si tot ce am avut.
Invat ca dorul de casa doare, dar daca il accepti drept parte din tine cu timpul lucrurile se aseaza.
Inca invat sa accept oamenii asa cum sunt, nu cum imi creez eu proiectii ale lor in minte.
Invat zi de zi ca familia este cel mai de pret cadou de la viata.
Invat sa cresc, sa ma descurc, sa gatesc ardei umpluti si zacusca.
A spune ca am invatat ceva presupune un final. Eu nu cred ca ne putem opri vreodata din invatat inainte de moarte.
Invat sa ma accept pe mine, cu defecte, calitati, aspiratii, visuri si ambitii.
Invat sa iubesc in fiecare zi. Si nu ma mai satur.
Cat mai multa pofta de necunoscut... de la un necunoscut! ^^ Episodul "Londra" a avut emotia lui... dar aici vorbim de magie: not taking things for granted... Cred ca e cel mai greu lucru in viata asta.... In special zacusca! Felicitari! (da, nu rationez de ce as scrie un comentariu la un post vechi de 3 ani... Probabil ma astept ca nu il va citi nimeni :))
RăspundețiȘtergere