2 în același timp

Îmi zicea Dana ieri, că ar cam trebui să nu mai încerc să mă împart în două locuri în același timp pentru că este cam… imposibil, prin urmare trebuie să aleg.

Am strâmbat din nas când mi-am dat seama că are dreptate. Dar ce te faci când nu vrei să alegi? Când nu vrei să superi niciuna din părți? Când trebuie să întorci spatele și să te rogi că aceea este cea mai bună alegere, deși uneori mergi la risc. Când ești în fața unei situații în care chiar vrei să fii în două locuri în același timp și nu poți? Și, chiar dacă găsești o cale de mijloc, până la urmă niciuna din activități nu va fi dusă la bun sfârșit în mod corect. Din situații de acest gen ieși cu două fețe, una pozitivă și cealaltă negativă, depinde din ce unghi privești lucrurile sau pe care din cele două tabere le întrebi :)) Nu-mi place să aleg, nimănui nu-i place defapt. Dar cel mai mult nu-mi place, nu faptul că sunt pusă în fața luării unei decizii urâte chiar dacă nu vreau, ci sentimentul acela pe care îl am gândindu-mă “dar ce ar fi fost dacă..?”. Știu că viața se construiește pe baza unor alegeri, dar aș vrea să găsesc tipul ăla de alegere în care reușesc să împac ambele părți:D

Deci, vreau o super-putere pentru simultaneitate!

Dacă...

Dacă am înghiți orgoliul ăla prost și inutil, dacă am încuia într-un cufăr toate cuvintele care dor și le-am arunca în abis, dacă am putea evapora toate lacrimile și am face scrum toate momentele în care ne simțim corpul prea mic pentru a cuprinde toată durerea pe care o simțim uneori, dacă am transforma ”dacă” în ”trebuie”... nu am mai aprecia cu adevărat lucrurile frumoase care ne înconjoară și sentimentele care ne dau fluturi în stomac....și ne fac să plutim....


(14.10.2010)

My sweet little cat!

Ea este Mischa! Watch and enjoy!




Drepturile de autor ii revin fratelui meu :)

Schimbare.

Ieri am simțit că explodez. De fericire! …da, și de emoții J

Ziua am început-o într-un stil… inedit, aș putea spune (m-am trezit la ora 7 dimineața pentru că mi-a căzut o icoana în cap J) și a continuat minunat! Mi-am făcut o cafea delicioasă, am trecut prin mici peripeții cu bunicii și apoi am plecat. Mi-am luat și emoțiile la pachet, evident. De aseară mi-am schimbat radical părerea în legătură cu activitățile de care mă ocup. Eram entuziasmată de la început, îmi place ce fac, și tocmai d’aia fac totul cu mare drag. DAR, când vezi cum ți se derulează în fața ochilor acel lucru pentru care știi că ți-ai dat silința să iasă perfect cel puțin partea de care te-ai ocupat tu, ei bine, atunci simți cum totul prinde viață! Atunci realizezi defapt că merită să depui eforturi de 10 ori mai mari, dacă îți pasă cu adevarat. Și cum să nu-ți pese când simți cum se dezvoltă sentimentul acela minunat de apartenență într-o echipă? Și ce echipă draaagă!

Deci dacă rezultatul/finalul este fericit, nu mai contează dacă ți-a fost greu sau ușor să ajungi acolo!