A inceput facultatea.
M-a fascinat prin materii, profesori, idei, concepte, noutati si emotii. Primul an de facultate, de acomodare, a fost superb. Imi amintesc cum mergeam cu cel mai mare drag catre amfiteatru, cum ajungeam mai devreme doar ca sa stau 20 de minute inainte de inceperea cursurilor pe treptele Cercului Militar. Mi-au placut bancutele de la fantani unde se adunau pretutindeni porumbei. Daca stai doua ore la fantani, poti sa scrii o carte. Atat de multe persoane intalnesti, atat de multe diferente observi si atat de multe intamplari au loc. Tot in primul an de facultate am avut cele mai mari emotii in sesiune. Am avut si in urmatorii ani, dar in prima sesiune emotiile erau acompaniate de necunoscut. Norocul meu ca sunt o curioasa inraita si nu m-am speriat foarte tare.. Anul doi a trecut mai repede decat ma asteptam....la fel ca anul 1, dar cu mai multe griji. Ultimul an mi-a demonstrat din nou cum poate un om sub presiune sa indeplineasca o multitudine de lucruri.
Cum pot sa ma concentrez la birou si sa imi scriu la licenta, de exemplu.
Maine este absolvirea.
Nu ma simt pregatita sa ma afirm drept un om cu facultatea terminata. Nu pentru ca nu am invatat sau nu m-am maturizat, doar ca nu sunt pregatita sa spun ca am incheiat si acest capitol din viata mea.
Totodata, abia astept sa vad maine multimea imbracata in albastru, cu diplome in mana aruncand toca cu privirea catre un viitor frumos si plin de zambete.
Sunt inca un copil caruia ii place sa priveasca soarele de pe treptele Cercului Militar.
PS: La multi ani copiilor din noi!
