(Im)perfect

Cum poți să îți dai seama când exagerezi tu (deși lucrurile ți se par naturale și ar trebui să vină de la sine) sau ceri defapt prea mult de la ceilalți din dorința de a fi totul perfect?

E destul de aiurea când nu se pupă lucrurile și încep să apară scântei total din senin, cred eu. Și totuși nu suport sentimenul în care cineva mă ia de-a gata. Este o linie foarte subțire între respect și ignoranță, foarte ușor de încălcat. Cum îți dai seama dacă e ceva de schimbat la tine sau la ceilalți mai ales dacă nu vrem să ne schimbăm? Nimeni nu vrea să se schimbe. Ce e de făcut în cazul ăsta: încerci să rabzi și să te obișnuiești cu situația, cu alte cuvinte să te complaci...sau lași totul baltă pentru că simți că mai mult de atât oricum nu ai chef să mai înghiți?

Nu-mi plac absolut deloc situațiile tensionate și cu atât mai mult să iau parte la ele și încerc să găsesc totuși o cale să le evit. M-am plictisit să mă dau peste cap să iasă totul bine când defapt nimănui nu-i pasă. De ce mi-ar mai păsa și mie? Am obosit...e al naibii de urât sentimentul pe care îl am în astfel de situații pentru că simt cum mi se întunecă fiecare imagine pe care mi-o creionasem înainte.

Nu cred în lucruri perfecte, dar asta nu a fost niciodată o piedică să tind către ele.

Confuzie

Deci, ne indragostim real, sau ne indragostim de ideea de a ne indragosti? Si, in primul caz, ne indragostim de persoana respectiva exact asa cum este ea, sau de o proiectie a ei in imaginatia noastra? Nu stiu cum ne putem da seama de diferenta dintre ele. Din exterior e suficient de simplu sa te prinzi. Deci am avea nevoie de un moment in care sa iesim din corpurile noastre, sa ne inaltam si sa privim in jos....ceea ce vedem este exact ceea ce stiam si simteam, sau lucrurile stau putin diferit? Cred ca pentru inceput trebuie sa facem pace cu noi insine, sa ne facem ordine in idei, sa ne curatam de ganduri rele si sa gandim limpede. Apoi lucrurile vor veni de la sine, la un moment dat.

Primăvara.

A venit primăvara!

Iarna a plecat (sper) și a luat cu ea și sesiunea !

Primăvara a venit cu idei noi, proiecte multe și bogaate în activități! Mai am o provocare de care nu sunt încă sigură dacă se va contura, deși sper să fie bine până la urmă. Mi-a plăcut ieri să lucrez cu Dana, să râdem, să ne sune telefoanele, să mâncăm Oreo și să dăm mailuri. Chiar am încercat ieri să fac și primul meu pseudo-comunicat de presă (în afara facultății). Aveam o sete nebună de muncă, să simt că am făcut eu Ceva, că am un rost, că fac ceva productiv!

Până una alta, ne pregătim de lansarea unui clip și pentru încă un eveniment la vreo 2 săptămâni distanță și e tare tare bine să vezi cum se concretizează lucrurile pe care le faci :)

Toate lucrurile își au cursul lor normal dacă le las să se întâmple, dacă nu mai iau problema pe toate părțile, dacă renunț la despicarea firului în patru. Aveam nevoie să mă liniștesc, să îmi formez o idee de ansamblu și să mă bucur de tot ce mi se întâmplă pe moment, pentru că dacă mă gândesc prea mult la viitor, ratez prezentul, și nu am rezolvat nimic așa.

Acestea fiind zise, este incredibil câtă energie îmi poate da soarele! Îmi voi lua laptopul și voi merge undeva la soare să lucrez. Nu e corect să las o astfel de vreme să treacă pe lângă mine. Și când te gândești că e abia începutul...