Dacă am înghiți orgoliul ăla prost și inutil, dacă am încuia într-un cufăr toate cuvintele care dor și le-am arunca în abis, dacă am putea evapora toate lacrimile și am face scrum toate momentele în care ne simțim corpul prea mic pentru a cuprinde toată durerea pe care o simțim uneori, dacă am transforma ”dacă” în ”trebuie”... nu am mai aprecia cu adevărat lucrurile frumoase care ne înconjoară și sentimentele care ne dau fluturi în stomac....și ne fac să plutim....
(14.10.2010)
daca ne-am permite cu adevarat sa traim.. fara constrangerea ca e un pacat sa simtim la intensitate maxima lucrurile..
RăspundețiȘtergereDa....din păcate eu mereu îl iau pe ”dar dacă...” în brațe și....se cam duce tot farmecul, recunosc :))
RăspundețiȘtergere