Îmi zicea Dana ieri, că ar cam trebui să nu mai încerc să mă împart în două locuri în același timp pentru că este cam… imposibil, prin urmare trebuie să aleg.
Am strâmbat din nas când mi-am dat seama că are dreptate. Dar ce te faci când nu vrei să alegi? Când nu vrei să superi niciuna din părți? Când trebuie să întorci spatele și să te rogi că aceea este cea mai bună alegere, deși uneori mergi la risc. Când ești în fața unei situații în care chiar vrei să fii în două locuri în același timp și nu poți? Și, chiar dacă găsești o cale de mijloc, până la urmă niciuna din activități nu va fi dusă la bun sfârșit în mod corect. Din situații de acest gen ieși cu două fețe, una pozitivă și cealaltă negativă, depinde din ce unghi privești lucrurile sau pe care din cele două tabere le întrebi :)) Nu-mi place să aleg, nimănui nu-i place defapt. Dar cel mai mult nu-mi place, nu faptul că sunt pusă în fața luării unei decizii urâte chiar dacă nu vreau, ci sentimentul acela pe care îl am gândindu-mă “dar ce ar fi fost dacă..?”. Știu că viața se construiește pe baza unor alegeri, dar aș vrea să găsesc tipul ăla de alegere în care reușesc să împac ambele părți:D
Deci, vreau o super-putere pentru simultaneitate!
:)
RăspundețiȘtergereOrice alegere ai face, va fi cea potrivita. Incearca sa gandesti in felul asta si o sa-ti fie mult mai usor sa te decizi.
RăspundețiȘtergere