(Im)perfect

Cum poți să îți dai seama când exagerezi tu (deși lucrurile ți se par naturale și ar trebui să vină de la sine) sau ceri defapt prea mult de la ceilalți din dorința de a fi totul perfect?

E destul de aiurea când nu se pupă lucrurile și încep să apară scântei total din senin, cred eu. Și totuși nu suport sentimenul în care cineva mă ia de-a gata. Este o linie foarte subțire între respect și ignoranță, foarte ușor de încălcat. Cum îți dai seama dacă e ceva de schimbat la tine sau la ceilalți mai ales dacă nu vrem să ne schimbăm? Nimeni nu vrea să se schimbe. Ce e de făcut în cazul ăsta: încerci să rabzi și să te obișnuiești cu situația, cu alte cuvinte să te complaci...sau lași totul baltă pentru că simți că mai mult de atât oricum nu ai chef să mai înghiți?

Nu-mi plac absolut deloc situațiile tensionate și cu atât mai mult să iau parte la ele și încerc să găsesc totuși o cale să le evit. M-am plictisit să mă dau peste cap să iasă totul bine când defapt nimănui nu-i pasă. De ce mi-ar mai păsa și mie? Am obosit...e al naibii de urât sentimentul pe care îl am în astfel de situații pentru că simt cum mi se întunecă fiecare imagine pe care mi-o creionasem înainte.

Nu cred în lucruri perfecte, dar asta nu a fost niciodată o piedică să tind către ele.